21

intrebari: daca ma intorc in uritenia de ro cum o sa decurga. cum o sa mai pot asculta muzica fara sa imi aduc aminte de. cum o sa pot iesi din casa. de ce o sa am chef dupa ce trec 2 zile. cum o sa suport o mie de mizerii. scenariu 1: dupa citeva sapt, luni, reintra in normal, ma obisnuiesc, cum ma reobisnuiam de fiecare data dupa ce eram plecata citeva zile, saptamini, i.e. cu mult efort, efort rau de tot. scenariul 2 mai prost e ca nu mai ies din casa si nu mai am nici un contact cu nimeni atita timp cit pot, maxim de timp. scenariul 3 cel mai prost inseamna sa intru in depresie si sa fiu 'salvata' si dupa asta supravegheata si innebunita de cap. oricum e clar ca numai lucruri rele ma asteapta.

si asa o zi speciala a fost si nu stiu de ce se termina asa. am fost la oostende la plaja si am pierdut timpul, am fost la ghent, am condus noaptea pe autostrada:):) si e o prejudecata ca nu pot sa conduc noaptea - pot sa conduc incet, si e chiar misto, si abia cind mai aveam 150 km pina in luxembourg m-au luat gindurile negre:) care nu trebuie sa te ia pe autostrada fiindca faci accident, desi primul impuls e exact sa faci accident. e urit sa ma lamentez. dar ro e cel mai respingator spatiu din cite am vazut, iti trebuie nu stiu citi aditivi ca sa poti ramine acolo asa static, nu sa mai fie si frumos:(. daca o sa stau acolo cind fac 30 de ani o sa fie rau de tot asta e clar.

aici e un clip cu avioane de cind stateam in luxembourg si mergeam la mare in belgia la care sa ma uit cind ma intorc asa. NEVER.

hitul de acum 2ani

nu stiu ce sa scriu dupa comentariile triste, asa ca pun muzica.. desi s-au umplut de the knife o multime de bloguri din ro, unele din ele s-au umplut cred via grupul de suport, iar grupul de suport via me si oricum mie imi plac cel mai mult:).

am ajuns in lx dupa 3 zile in care am mers si iar am mers, am vazut indicatoare in mai multe limbi (ma emotioneaza in continuare, e adevarat ca nu ca mai demult), m-am jucat de-a psycho intr-un hotel (i am a 27 years old working person) si intr-o camera goala de 8 persoane unde am mutat televizorul si scaunele la usa. am vb in germana desi nu stiu germana. am stat in viena dar era prea cald si am plecat. m-am oprit in benzinarii si asta a fost frumos. m-am oprit o data si pe autostrada desi nu-e-voie-sa-opresti-pe-autostrada. a fost frumos si asta. ca in visele despre america pline de benzinarii si de neoane. am uitat unde merg si de ce. m-am umplut de energizante si am fost evol bomb. mi-am vazut visele de acum citiva ani cu ochii:). am shared different heartbeats cu clona adormita in dreapta. am vazut fabrici colorate si poduri si dunarea si rinul. ne-a zburat parul pe geam ca in reclamele la peugeot.

acum sint la-mine-acasa si am dormit dupa amiaza, asta imi ia cheful de orice. imi pare rau ca nu am mers si azi undeva, dar o sa merg miine si weekendul viitor si toate weekendurile viitoare. am asa o viata fericita si opaca si nelinistitoare in calmul ei cum nu mi-as fi imaginat ever. sigur ca nu e real, sigur ca e un film si etc, dar si restul ar fi fost oricum un film. nu stiu cum va fi cind se va termina.

they take a polaroid and let you go

asta e o fotografie de la blocul roz. blocul roz e in fagaras, acolo am stat pina la 5 ani. acum au taiat curentul la lifturi si arata ca un cimitir de masini. eu sint o liceeana crescuta cu nostalgia si cu orbitor.

acum sint in bucuresti, din pacate aici e deprimant cum nu credeam. pe strada mea au demolat marele minister al artistilor, cind am ajuns era rupt in jumatate, acum nu mai e aproape deloc. e frumos, ca dupa o catastrofa. intre timp a facut si institutia epso ceva incit sa fie posibil sa ma intorc aici si asa de tare nu vreau. nu am nici un motiv special nici sa ma intorc, nici sa ramin. de fapt am citeva motive sa ramin. nu imi place aici. nu stiu nici daca ma place cineva si pe mine asa cum sint acum, probabil fiindca nu se potriveste cu inainte. sint un fel de fost bright child pentru persoanele apropiate, asta e deprimant si sec. plus mai e de fiecare data senzatia aia ciudata ca lucrurile de fapt nu exista (desi ele continua chiar daca eu nu mai sint, fiecare da, are viata lui, prietenii mei au viata lor si tot restul), ca nu e nimic atit de misto sau nu incit sa solicite atentia, ca e doar minima participare.

si daaa plus 764 de priviri si de birfe care ajung uneori (bine ca foarte rar) in solar plexus si taie acolo. mai ales de la artistisiscriitori, de parca eu i-as respecta foarte tare sau m-ar interesa ce cred despre mine. mie imi place sa fiu cu prietenii mei sau cu persoane prietenoase. nu imi place sa stau cu altcineva. asa ca nu e nevoie de discutii pe tema asta. dar nici prietenii mei nu stiu in totalitate ce e in capul meu, nici eu la ei.

bucurestiul e ca un film voalat asa artistic vorbind, foarte prafos si inutil. si orasele europei sint filme voalate, dar ele au altceva, au frumusetea aia neasteptata si nu te fac sa te simti vinovat ca esti strain si autist. plus exista lucrurile care ma intereseaza, ele sint accidente, puncte calde pe harta, ele ma inconjoara si ma asteapta. fata de ele sint vie si atenta, sint apt pupil, eyes wide open.

azi am venit cu adi cu masina si am vb despre bdsm. dar asta e asa un post artistic incit nu.. oricum pina si chestia asta e doar un fragment din povestea mai lunga cu un fost bright child sau cu un fost orice vrea oricine sa fi fost, o explica probabil, dar chiar nu ma intereseaza in ce mod.