exitentrance

Thursday, May 29, 2008

scooters vacation fall

am fost sa inot si la sauna si acum m-am intors. la sauna erau multe tipe batrine, citeva tinere. la un mom dat chiar nu m-am mai gindit la nimic, dar apoi am iesit pe terasa si as fi vrut foarte tare sa ma ia in brate oricare dintre ele. apoi mi-am adus aminte cum ionut mi-a facut program acum doi ani cum merg eu la piscina si apoi beau ceva la o terasa si apoi merg acasa intr-un oras ca o macheta de arhitectura. am mers si la terasa si am baut suc de portocale, cum fac si acum (de ce cind oamenii se simt rau intotdeauna beau multe lichide) si a fost placut, ca o viata care chiar ar fi putut fi a mea, doar la o mica distanta. dar apoi m-am pierdut in parcare, am crezut ca nu o sa mai ies pentru ca mergeam in continuu in jos si m-am speriat putin si gata s-a dus. sincer cred ca daca dupa zilele astea cite mai sint nu o sa imi revin o sa mor pentru ca asta nu e viata. m-am saturat sa se sperie lumea de mine, sa incomodez lumea, sa chinui lumea si m-am saturat sa ma chinui pe mine. m-am saturat sa fac ca fata din mulholland drive, m-am saturat de gostingen, de paduri, nu o sa mai vreau sa mai merg acolo niciodata si m-am saturat sa fiu the real emotional trash, m-am saturat sa am 10 min de luciditate pe zi in care sa ma umplu de scirba si dupa care ramin leguma. si chiar m-am saturat sa mi se intimple numai lucruri de cacat, sa ies din unul si sa intru in altul ca si cum nu ar exista niciodata altceva si nu mai tin minte nici macar cum e posibil sa existe si altceva si punct. nu ar fi trebuit sa fac cele mai multe lucruri din ultimii ani. nu ar fi trebuit sa plec singura in alta tara, nu ar fi trebuit sa ma gindesc tot timpul la asta, la 26 de ani chiar nu esti adult si nici la 18 nu esti adult si nimeni nu merita asa ceva. si nimeni nu merita sa ii fie asa sila de el incit sa caute orice altceva si sa ajunga dintr-o porcarie in alta. nu ar fi trebuit sa lucrez mult si haotic, nu ar fi trebuit sa ma supun la chestii perverse cum ar fi sa lucrez pina abia mai ajung in parcare si mai ales nu ar fi trebuit sa imi placa asta. nu ar fi trebuit sa accept niciodata sa iau porcariile astea. nu ar fi trebuit sa beau niciodata seara. nu ar fi trebuit sa ma intoxic cu chestii si sa vreau tot mai mult. nu ar fi trebuit sa ajung dependenta de nimeni. nu ar fi trebuit nici sa scriu chestiile astea aici. ar fi trebuit sa fac jocuri, sa ma deplasez si sa fac voci prietenoase care gliseaza. in viata reala nu ar fi trebuit sa imi fie frica sa ies din casa. sa nu am resentimente. si nu ar fi trebuit niciodata sa ma gindesc ca daca fac lucrurile de care imi e frica nu o sa imi mai fie. azi am vrut sa merg intr-un we in bucuresti si acum numai cind ma gindesc mor de groaza. si cel mai groaza imi e ca e adevarat ca oamenii au comportamente foarte putin variabile si intotdeauna cad in aceleasi scheme, iar eu daca le mai repet s-a terminat, e clar. si daca acum citeva zile mi-am imaginat ca o sa fie tot mai usor cu cit trec mai multe zile, acum pot sa spun ca imi e tot mai teama mai ales ca dupa ce se termina cu medicamentele nu o sa mai pot sa cred ca e din cauza lor. si daca nu se intimpla ceva care sa scurtcircuiteze nu o sa ies niciodata din ele decit exact cind mor, asa ca daca am un special angel chiar ar trebui sa vina si sa ma rupa in doua si sa ma repare odata. si pina si chestia asta e tot o schema, nu pot sa ma gindesc ca lucrurile astea iau timp si etc, ele trebuie sa se intimple acum si oricum nu se intimpla niciodata si tot asa. si eu fac orice si imi imaginez orice si cred orice numai ca sa ramin normala si chiar asta vreau cel mai mult, nici macar sa fiu fericita fiindca nu se poate, dar asa de tare imi doresc sa ramin normala cum nu mi-am dorit niciodata nimic. acum o sa ma spal pe cap si o sa ma uit la paranoid park si o sa incerc sa dorm si cu cit o sa incerc mai tare cu atit nu pot si tot asa, dar eu am zis ca vreau sa ramin normala probabil.

Sunday, May 25, 2008

schultz therapy

eu numar zilele:), dar cerul e halucinant si soselele nesfirsite. si cred ca dupa cele 15:), prima data cred asta, dupa toata perioada asta sinistra o sa se reia un fel de film facut under deep pink water, ca o sa termin cu incredibilele cocktailuri, ca nu o sa mai pot avea incredere niciodata in chimia din creierul meu, asta e clar, dar o sa am incredere in orice altceva, ca inainte, ca frances bean. cam atit, mi-e frica sa nu se intoarca, deocamdata as vrea sa dorm si sa nu ma mai doara nimic (si sa nu o mai chinui pe maica-mea), iar restul ar putea fi sub control la un moment dat, chiar daca nu depinde asta de mine. oamenii sint fragili si trebuie protejati, ei se pot distruge la cea mai mica miscare, e foarte trist:).
dar asa se misca tot de incet si eu as vrea sa se miste asa de repede. cred ca atunci cind vor fi din ce in ce mai putine o sa imi aduc aminte de ele in fragmente difuze, surdinizate, nu de maturizare si prostii, pur si simplu de perioada in care m-am dereglat cu medicamente si de fapt de perioada-in-care-m-am-facut-bine si poate nu o sa fie nimic foarte jenant sau insuportabil (nu vreau sa spun ca nostalgie, ar fi prea scirbos, cred ca mai bine nu imi aduc aminte niciodata. adica de restul nu, dar de seara asta poate).

Monday, May 19, 2008

special angel

doar asa: azi noapte am visat special angel. eram intr-o multime, intr-un spatiu plan, probabil o strada neobisnuit de larga. nu existau cladiri, doar un fel de sosea, pe care era toata lumea. eram singura, nu stiu exact unde mergeam, oricum inaintam incet, atenta sa nu intre toti in mine. nu pot sa descriu, cumva era ca la citeva zile dupa un dezastru natural, cind toti si-au revenit din soc, dar nu stiu prea bine ce e cu ei. nu era nimic vizibil ca se intimplase o catastrofa, invers, era chiar un fel de euforie si toti pareau preocupati, acum mi se pare ca mergeau ca la un fel de marche aux puces. probabil povestea cu dezastrul e o inventie. in fata mea, la 20-30 de metri, un tip de inaltime mijlocie, cu o fata calda, comuna, cu parul saten, putin de tot lung, cu un tricou pe care scria special angel. l-am vazut cum se apropie si m-am uitat putin si cind a trecut pe linga mine, dar nu s-a intimplat nimic special, nu era nici un fel de separare intre el si ceilalti. asta e cu special angel. in rest e vb de a nu mai intra in nici o chestie murdara, si chestia asta e putin nevrotica, nu vine inca natural, dar e bine si asa. doar indepartez ce s-a atrofiat si e unclean si astept sa se refaca. as vrea sa am mai mult timp numai ca sa urmaresc cum se reface, fiindca acum e independent de mine, ca si cum ar fi crescut noi organe si ele tocmai si-ar incepe viata si trebuie sa le las si sa am incredere in ele pentru ca inca nu pot sa le ajut. intre timp fac contracte peste contracte si chiar vreau ca ele sa reziste (nu vreau foarte mult, dar asta e conditia). formele sint bune daca o sa mai fiu vreodata confuza. daca s-ar intimpla din nou stiu ca nu m-ar ajuta cu nimic, dar pe moment e bine sa le tot scriu si sa le stiu acolo. acum e cald aici, e soare in fiecare zi, la fel de dizolvant ca si atunci cind ploua. iar momentele importante sint atunci cind ies si merg spre casa, atunci poate sa fie foarte rau sau poate sa fie egal. cred ca si spatiul e asa, lux e tot timpul sau foarte psihotic sau foarte calm, nu o sa il uit niciodata. e ciudat sa te modifici brusc si cind esti total singur. am asteptat mai mult de zece ani sa se intimple asta, mi-ar fi placut totusi sa fie in alte forme. la sfirsit poate va fi o surpriza placuta (stiu ca a mai fost, imi place) si daca nu oricum nu mai conteaza. noapte buna prieteni adulti, noapte buna germania, noapte buna rulote, noapte buna gostingen etc.

Saturday, May 17, 2008

mi

23 de degete mici si 23 de degete maaaari
se prind de ale mele si trag in jooooos
si eu ma trag inapoi in suuuus
si tot asa

am facut vizite si o sa mai fac vizite, la cele mai diferite persoane, la persoane care nu m-au vazut de 10 ani, la pers care nu m-au vazut de 15 si de 49 de ani. am vazut ciini si am pus mina pe ei si nu m-am mai plins. am vazut cai islandezi si am pus mina si pe ei. l-am vazut pe laxi un ciine batrin dar pe el nu am pus mina si nu stiu daca asa se scrie. am fost ieri intr-o casa mare si azi in alta casa mare si intr-o rulota. si m-am plictisit de ce am pe ipod de nu mai pot. acum ma uit la circ la televizor o mare plictiseala. m-am obisnuit cu computerul care pune y in loc de z si gresesc tot timpul. am rude si s-au purtat cu mine ca cu o printesa. exista mai multi oameni care de citeva sapt comploteaza sa ma scoata din gostingen (unde nici nu mai prea imi place) si sa ma plimbe si la un moment dat inevitabil sa ma puna in contact cu animale. multumesc frumos imi place asta (mult). sapt viitoare merg aici hai sa mai fac o data smecheria asta. dar acolo o sa fie cool si fara nici un animal. sper ca ati avut un we frumos si la fel si in continuare you small mercies:)


Labels:

Wednesday, May 14, 2008

am spus ca o sa incerc sa ascult de sfaturi si sa nu spun aici ce vb cu jc sch ca sa las sa lucreze dar cred ca lucreaza oricum si in plus in viata mea sociala devine o persoana foarte importanta (macar fiindca e singura). dar nu e numai asta. acum chiar cred ca e inteligent si e placut sa vb cu cineva inteligent:) cred ca am avut noroc. cred si ca tot aerul ala ca i se rupe de la inceput era parte din schema, oricum nu conteaza, adica e mai bine asa decit empatie imensa etc. dar nu spun tot:). e in continuare preocupat de ce spun, ce cuvinte folosesc etc, la un mom dat m-a intrebat cum se spune abandon in romana, i-am spus ca la fel. ceea ce isi imagineaza gresit e ca e vb de bariera de limba si as vrea sa ii spun ca exprimarea mea e la fel de strinsa si vai de ea si acolo, dar in fine. si ca de fapt automatismele lingvistice (cum ar veni cind spun exact ceea ce vreau sa spun intr-o fraza) sint setate pe limbi straine si asa au fost intotdeauna. 'mantrele' haha. ele sint acum citeva asa: laisse-moi, il faut partir (asta a descoperit-o el, dar chiar nu inseamna nimic spus in ro), please get me out of here, i am giving a party and you're not invited (asta e pentru cele 2 pers scirboase care m-au parasit uite limbajul hiperascuns of nu ma pot abtine:), please care about me Now (imi place cum suna asa geometric), CRASH, show them what you got, i need my eyes to see where i'm going, stay by my side etc (ultimele sint o gluma, dar voi ascultati alternative si stiti) si altele si altele. daca tot m-a intrebat una dintre persoanele scirboase care m-au parasit daca vb uneori singura, da vb uneori singura si cind vb cu the kid si restul de ex cam asa ceva ii spun. plus ce mai fac prin casa, ca si cind nu ar fi acolo sa vada. hai sa facem asta hai sa facem asta. si tot asa in mai multe limbi. e placut.

deci asa. cred ca deocamdata e ok sa merg, ma simt putin aiurea fiindca mi-am dat seama ca data trecuta am stat cu mult mai mult decit trebuia si nu mi-a zis nimic, m-am facut si eu un abuser:). apoi am spus la un moment dat ceva cu fini si m-a intrebat ce inseamna, i-am spus ca inseamna fucked si am ris amindoi. chiar cred ca am avut noroc, erau toate sansele posibile sa dau peste un cretin dar nu. m-a intrebat daca as vrea sa spun cuiva fuck off (mica lui jucarie de psiho, dar a trecut repede), i-am spus ca nu mai. acum el plus inca cineva care face politicos si genereusement si adorablement niste chestii sint asa un conglomerat adult (prima data pt mine, it feels nice to trust grown ups) pe care l-as proteja mult si nu am chef de analize si alte glume pentru ca stiu ce se poate analiza si glumi i just don't care. daca ei ar sti cit de important e. dar o sa fie un moment cind nu o sa mai am nevoie de asta si oricum si pina atunci e lejer si calm, adica asa cum e cel mai bine. ca in piesa de la deus, nu nu asta imi place cel mai mult, dar exact asa era atunci si mai e inca:) si acum trebuie sa merg sa invat.

twitter

scriitorul preferat este o persoana superba. eu nu sint o persoana superba, as vrea, dar nici una scirboasa. medicamentele sint rele. durerea fizica e oribila. durerea fizica provocata poate fi ok atunci cind distruge durerea psihica:). durerea fizica neprovocata e scirboasa. accidentele sint rele. abuzurile sint rele. sm inseamna antiabuz. in sm exista control, nimeni nu abuzeaza de altcineva din neglijenta, deci de fapt nu abuzeaza deloc. cliseul cliseelor - in 'viata normala' suferinta apare din neatentie, si apare tot timpul, dincolo e ordonat si responsabil si nimeni atunci cind are viata altcuiva nu se joaca cu ea. vai scuze de propaganda. sa stau 2 secunde si sa aleg:). sa incerc sa nu mai intru unde se intimpla porcariile cele mai mari. sa scap de medicamente si sa repar la job. sa vb cu parintii mei mai des. acum vb in fiecare zi si au grija de mine. daca nu mai vreau sa stau aici merg si stau la ei iar acum mai am 26 de zile si gata of cum astept.

Labels:

Monday, May 12, 2008

1-555-confide

/////multumesc pentru tot (as vrea sa nu fie foarte jalnic, dar asa e un helpline), pe unii nici nu stiu cum va cheama, dar a fost un lucru foarte bun, la care nu ma asteptam si inca mi se pare aproape incredibil. mai e o luna si gata, iar dupa o sa il fac si eu cind va fi nevoie ca sa pay back:)///

Thursday, May 01, 2008

the end of the end of the ugly

asa imi plac de nu mai pot posturile de citeva rinduri intinse pe o sapt sau mai mult, in nu stiu cite neturi.

la ce poate fi folosit blogul, scuze cine nu are legatura. the dirty stuff. am mai spus o data, dar canalul asta se pare ca e urmarit. pentru cel/cea care imi trimite mailuri legate nu stiu exact de ce, eu cred ca, in pofida aparentelor, voi cresteti animale si folositi pentru asta mincare din gunoi. mai cred si ca le furati uneori mincarea din gunoi si ca nimanui care se hraneste cu mincare din gunoi nu i se poate dezvolta suficient creierul incit sa il poata folosi la altceva decit la procurat mincare din gunoi. poate ca i se pare ca e un om special si ca face arta, dar va fi viata si arta produsa de cineva care maninca din gunoi. eu nu cred ca o sa mai deschid mailuri de la necunoscuti un timp. poate vi se pare ca avem ceva de impartit, dar nu avem. mie mi-e foarte clar acum ca nu avem, totusi nu vreau sa le mai vad. puteti sa va trimiteti unii altora in timpul asta.

the neutral stuff. miercuri seara am fost la jcsch. o sa ii spun asa, in cazul in care mai merg. el este ce imi doream mai putin, adica psihanalist. pare totusi inteligent, asa ca acum, vai, nu stiu in cine sa am incredere, in scriitorul meu preferat, care spune sa nu ai incredere in psihanaliza, sau in el. are vreo 40-45 de ani, m-a ascultat impasibil nu stiu cit timp, atit de supercool incit parca as fi vorbit cu un scaun. si apoi surpriza, a inceput sa imi puna intrebari, unele stas si apoi unele din care am inteles ca macar a citit despre asta. a facut lingvistica si altele, nevermind. imi cauta limbajul ascuns, dar parea dezorientat fiindca i-am spus foooarte pe fata tot, nu avea ce sa caute. in timp ce imi cauta limbajul ascuns, eu i-am spus tot. i-am spus ca dureaza de citiva ani, insa ca era difuz si tolerabil. ca se intimpla o data la citeva luni, recent la citeva saptamini si ca nu mai am timp sa imi revin. i-am spus ca in ro eram un fel de scriitoare si ca nu mai pot sa scriu de citiva ani si ca asta a distrus si rudimentul de respect de sine care nu a fost distrus de altii. i-am spus si de altii. ca ma simteam rau cu o mie de chestii inainte sa plec si ca voiam sa devin altcineva. i-am spus ca am rupt legatura cu un prieten foarte bun. i-am mai spus ca uneori ma trezesc dimineata foarte devreme si timp de citeva minute am senzatia clara si foarte EAP ca sint ingropata de vie, ca au facut o greseala si ma cred moarta cind de fapt eu sint inca vie. ca stiu ca am murit pentru toti din ro si uneori asta e insuportabil. el mi-a spus asa: vous etes probablement morte autre part, mais ici vous n'etes pas. mi-a mai spus de citeva ori n'ayez pas peur. poate din cauza asta o sa merg, deocamdata nu prea am oricum alta varianta. a spus ca da, probabil dureaza de trei ani, dar ca acum e clar altceva si ar trebui sa merg la un doctor pentru medicamente, dar ca trebuie sa fie unul bun, care sa nu incerce chestii pe mine (numai lucruri noi mi-a spus:). ca totusi el e dispus sa incerce, chiar si acum, dar ca eu trebuie sa decid. ca perioadele de criza sint importante pentru ca atunci sintem dans le vif de la personne si se pot vedea mai clar niste lucruri (din nou numai chestii noi). i-am mai spus si ce s-a intimplat in b, nu i-am spus de lucrurile umilitoare din ult timp, dar o sa i le spun probabil si pe ele. da, am facut niste lucruri umilitoare in ult timp, dar nu o sa le mai fac. in final m-a programat pentru sapt viitoare si o sa il sun daca vreau sa renunt. l-am intrebat daca se supara daca renunt si dupa doua zile il sun plingind ca vreau, a zis ca nu.

acum e simbata dimineata si sint la cherbourg, ma pregatesc sa plec, o sa vad oceanul si restul. am fost la dieppe, caen, o sa merg la deauville si pe coasta. e foarte bine ca am plecat.

o fata sa zicem din orasul francez dieppe a fost invitata odata la o petrecere in afara orasului, la o ferma. a fost foarte fericita din cauza asta, s-a pregatit mult si isi imagina ca totul va fi minunat. dar cind a ajuns acolo a fost batuta ingrozitor si s-a trezit intr-o balta de singe, inecata cu saliva si lucruri scirboase. cred ca tuturor li se intimpla asta la un moment dat. eu as vrea ca ea sa ajunga la autostrada si de acolo sa o adune cineva si sa o duca in oras, cum faceau luxemburghezii cu mine cind nu aveam masina. nu stiu daca se va intimpla asta. sau sper sa reuseasca sa mearga singura.

apoi tot ieri am fost la etretat, unde sint stincile in ocean, era aproape seara cind am ajuns. am plecat tirziu noaptea, iar la un moment dat s-a intimplat ceva de care as vrea sa imi aduc aminte tot timpul. chiar nu stiu cum se intimpla lucrurile astea. pur si simplu la un moment dat toate lucrurile pentru care as fi facut orice in ult timp, lucrurile pentru care am facut si chestiile umilitoare au disparut. m-am gindit ca sint intr-o parte frumoasa din continent, foarte departe de ceea ce e rau si ca nu mai conteaza ca nu am inteles nimic dintr-o chestie si ca probabil nu o sa inteleg nici in 10 ani, nici nu trebuie si e mai bine asa. ca e bine ca s-a terminat, indiferent cum. apoi m-am gindit la inventia mea de sora, care isi face aparitia numai cind trec de 140 la ora si pe care o port in cap in toata europa. this goes to her. toate sint pentru ea daaaa. sorry sorry sorry ca e cu cuvinte sexy piesa.

apoi nu mi-am mai verificat nici o data telefonul, apoi l-am si inchis si am cautat un hotel. l-am mai deschis azi, nu ar fi trebuit nici azi. poate n-o sa-l mai deschid deloc, de fapt mi-e egal. dupa 1500 de km imi e atit de egal. o sa mai fac asta din cind in cind. nici de chestiile murdare nu imi pare rau, am fost disperata si mi-au mai dat si 7000 de hormoni, eu nu sint genul de om care sa primeasca asa ceva. cred ca si asta li se intimpla tuturor la un moment dat, iar chestiile murdare sint o parte din mine. because i walk with personality and i talk with personality:). i am so very clear and so transparent:p, like the bone of an unknown animal who will jump and eat your rotten brains, cancer boys and cancer girls, wormeaters, email producers, friends of my friends, healthy farm people, love of my life.