ruxandra foarte jos plina de emotii

eu si cu o prietena credem ca e adevarat ca poti sa determini pe cineva sa faca ceva prin puterea mintii si daca iti doresti foarte foarte mult. am vb despre asta in masina. eu acum imi doresc foarte foarte mult sa plec din gostingen cit mai repede si sint absolut convinsa ca odata cu asta se vor repara cam 70% din toate chestiile care au mers prost in ult timp. plecatul meu din gostingenmoartealenta se decide miine si depinde de tipii care au un apartament in grund (care este cea mai frumoasa zona din luxbg). asa ca va rog f mult sa faceti incantatii si sa va tineti de miini si orice este posibil si cind ma suna sa ma aleaga pe mine, e foarte important pentru mine. acum o sapt stiu sigur ca a facut cineva o chestie din asta incit mi-a venit ideea sa ramin, sa faca si acum. stiu cum suna de ridicol dar vb foarte serios.

kylie + karin = love

marea decizie pentru care am fost incordata luni de zile am luat-o ieri in cam 2 secunde, dupa care imediat m-am gindit la o masina care merge in paralel cu un tren, incetinind si accelerind doar f putin, Respectindu-si Gradele De Intensitate, si apoi pe linga un avion care decoleaza si apoi, mai frumos, la un ciine ca in clipul de la nirvana alergind pe linga o bicicleta (ceea ce e usor fals pentru ca nu e din imaginatie, chiar am vazut ieri un ciine alergind pe linga o bicicleta, dar nu avea chestia aia Magica la git care il protejeaza de orice) si in general la tot felul de obiecte care se misca un timp in paralel in aceeasi directie, chestie care ma emotioneaza intotdeauna foarte foarte tare. am mai spus ca imi plac filmele timpite.

acum primul lucru trebuie sa ma mut din gostingen-moartealenta inapoi in oras, acum am inceput sa imi caut. si sa ma fac la loc misto fara ca prin asta sa devin o scirba, ceea ce e important, neobisnuit si in acelasi timp foarte simplu. oamenii cyborg se lalaie mult timp dar cind se refac, se refac in citeva secunde. dar eu nu sint un om cyborg, eu sint kylie (multumesc inca o data cui mi-a spus, a avut dreptate ca de obicei si cred ca e frumos, desi pe moment nu mi-am dat seama)

currently lives in luxembourg

scriu cv-uri de cacat asa ca se justifica si totul este posibil

raygun heart

daca vrea cineva sa stie ce am mai facut am mai facut asta:

- am fost in ro citeva zile si a fost ok, desi trist ca de obicei, foarte dizolvat cumva, permanganat in apa, la inceput puternic apoi sters, ca si cum ai atinge cu mina ceva fierbinte si te-ai obisnui. acum trebuie sa spun si cliseele si chestiile jenante: eu tot anul asta, care a fost sinistru, m-am gindit ca am facut o mare greseala ca am plecat, desi a fost frumos si desi acum sint altfel si nu as fi fost daca nu, ca de fapt sint ultimul om fiindca am plecat si nu numai. apoi faptul ca m-am simtit rau lunile trecute, plus faptul ca am pierdut ceva foarte important, plus nostalgia dupa multe lucruri au facut asa un fel de cocktail foarte ametitor care m-a adus intr-un fel de apa amestecata cu pamint foarte neagra si foarte densa despre care stiam exact ca exista, dar in care nu am mai fost niciodata asa mult timp. si acum ceea ce e jenant, mi s-a parut ca e numai a mea si ca tot in rest, si in special ro si bucurestiul sint altfel, un fel de loc interzis si foarte electric, singurul in care as putea fi din nou fericita si in care in general oamenii sint fericiti si din cauza asta merita sa fie zdrobiti cu capul de asfalt. stiu ca e stupid si ca ar fi trebuit sa imi dau seama de la inceput, dar asa am crezut. desigur ca nu e asa, ro si bucurestiul sint de fapt niste locuri meschine si sterse si nici macar nu o sa spun ca oribile si bune pentru animale sau care te fac sa tresari (sinteti foarte frumoasa, aveti chilotei), pentru ca nici macar asta. doar sterse. bucurestiul nu e noul berlin cum zice adi, din pacate nu e nimic, e un santier in care se va construi o cladire foarte urita.

- punctul 2, m-as putea reobisnui acolo, cred ca vreo luna ar dura, dar nu ar mai putea sa imi placa niciodata, si mie mi-a placut inainte foarte, foarte mult. de aici povestea ca o sa fiu o mica sudista picata in frig intre rednecks, ceea ce si inainte:p dar la care adi a adaugat ca o sa joc asa de bine chestia asta incit toata lumea iar o sa o ia de buna si pe ea. daca lucrurile sint intr-o proportie adevarate si tu doar le accentuezi suf de tare si de smecher incit sa para fictiune si ironie evident ca iti iese real hai sa explicam mecanismul:)

- prietenii mei sint ok, sint in continuare cei mai inteligenti pe care i-am intilnit in viata reala, problema a fost cu mine (nu mai e), cu ei doar un fel de chestie disperata scott fitzgerald de care am mai spus, dar care nu e decit foarte frumoasa (sa cititi cei frumosi si blestemati, a tradus-o ciprian:p mie mi-a placut mult)

- cu ei am convenit faptul ca eu am o structura de groupie, in sensul ca atunci cind imi place cu adevarat ceva, imi place total si as face foarte mult pentru, inclusiv chestii exaltate care nici macar acum nu mi se par penibile, macar pentru ca imi plac foarte putine lucruri suficient de mult incit sa. de ex scriitorul meu preferat, din care am citit inainte sa plec platforma, care mi se parea mai slaba decit celelalte, dar care si ea mi-a placut foarte, foarte mult. am vrut atunci sa scriu aici de ce, dar in final nu am mai avut chef, nici acum nu am, cititi-o si pe ea:). deci am stabilit asta cu ei pe cacatul ala de terasa, dar ceea ce nu am stabilit este ca eu cred ca de fapt asta e una dintre partile mele bune, un fel de loialitate care nu stiu de unde a aparut, dar care imi pare bine ca exista. daca de ex ar exista ceva mai true:) decit scriitorul meu preferat sau restul de chestii care imi plac probabil mi-as dori asta, dar deocamdata nu exista, ce sa fac, toate restul sint mult sub.

- tot cu prietenii mei am stabilit ca poate ar fi posibil sa ne mutam impreuna, vechea schema, dar nu cred totusi. de fapt nu stiu. eu cred ca o sa imi cheltui banii ca sa imi fac un palat de marmura plin de lux calm si voluptate din care o perioada de citeva luni chiar nu o ies deloc.

- stiu sigur ca dupa asta o sa ma obisnuiesc un pic din nou si o sa ies, dar pina atunci o sa fac asa, am lucrat mult la asta si am pierdut multe chestii ca sa fiu o mica sudista care se uita de sus, so i won't miss it. ceea ce imi aduce aminte tot de scriitorul meu preferat intr-un pasaj in care un nevrozat isi ia revansa, 3rd world arrogant groupie.

- am mai stabilit ceva ce intuiam putin - ca nu mai are nici o importanta daca cineva ma place sau nu, ceea ce era important inainte. stiu din nou ca e stupid, dar pentru cineva nevrozat pentru asta cred ca e inteligibil. nu incerc sa ma menajez sau sa ma scuz, pur si simplu se explica intr-o anumita forma emotionala si mi se pare timpit sa explic mai mult. cineva care nu are afectiune cauta afectiune indiferent sub ce forma debila si dintr-o data asta nu i se mai pare important. ca sa ma menajez totusi, scriitorul meu preferat a descoperit schema asta cind era mult mai mare decit mine.

- legat de asta, tot cliseu, in bucuresti inca persoane sub 25 de ani se impresioneaza cind ma vad in latex:), ceea ce poate ar trebui sa ma faca sa ma simt cumva, si inca ma face asa 15 %, dar cam atit, mi se pare stupid de fapt.

- legat tot de asta si tot stupid, am vazut persoane care mi se pareau inteligente imbracate si vorbind ca niste papagali, mi s-a parut ciudat ca unei sudiste sau ca unui monstru.

- dupa ce am fost in ro am mers in concediu cu unii dintre prietenii mei, dar acolo am fost o mare scirba nefericita care a facut zile negre si a umilit persoane fara motiv. nu imi place de mine cind sint asa si nu o sa mai fac asta. acolo a fost totusi ok, mi-a placut plaja la pared fiindca erau valuri mari si mi-a placut si la dune, cred ca e totusi locul meu preferat fiindca le contine pe amindoua. mi-a placut si de ei, daca cineva a fost scirbos, eu am fost. o sa pun poze de acolo dar nu le scot chiar acum.

- cind ne-am intors era toamna si asta a schimbat tot si a dizolvat toata anxietatea. am fost la un restaurant chinezesc unde eu maninc cind ramin fara piine si la un mom dat am iesit sa fumez si aerul era foarte tare si rece si dintr-o data m-am gindit ca e posibil sa imi regasesc increderea si un fel de generozitate pe care le-am avut un timp scurt (nu stiu cum sa le numesc altfel) si care si ele fac parte din structura de groupie si pe care chiar sper foarte mult sa le am din nou, chiar daca ar fi ultimele. am fost black eyed:) si exact in momentul asta sint cineva foarte net care isi doreste niste lucruri foarte nete pe care are constiinta ca nu o sa le aiba, adica multa incredere si generozitate si care nu se simte in nici un fel din cauza asta, e pur si simplu ca si cum ar fi fost intotdeauna asa.

- ceea ce e de departe cel mai bizar lucru pentru mine este sa imi dau seama ca am fost intr-adevar foarte unfaithful si o scirba de om si totusi spre marea mea surpriza mai faithful si mai want to trust decit cam toti oamenii pe care ii cunosc. asta, inca o data, nu ma face nici fericita, nici trista, exista pur si simplu, in afara de mine si nu o sa mai vorbesc despre ea. nici nu pot sa spun exact, e mai mult o intuitie. dar e foarte ciudat sa iti dai seama ca exact chestiile de care nu te simteai capabil sint punctele tale tari. inghite aerul si tine-l mult acolo si el va ajunge la tigrul din inima ta:). ce sa spun..

- acum e toamna cu totul, cred ca e anotimpul meu preferat si cred ca o sa ramin aici mai mult decit credeam, probabil nu o sa devin prea curind sudista mica si proasta care se uita de sus. asta e si imi aduce aminte de o piesa de cind eram foarte tinara si cind i-am vazut in concert pe noir desir cu vreo 2 luni inainte ca bertrand cantat sa o omoare pe marie trintignant si sa faca inchisoare in lituania (?), care e inapoi pentru ionut si mai ales pentru eszter pe care nu cred ca o intereseaza foarte mult pentru ca e inca foarte mica si cind va fi mare va fi altceva mai frumos decit asta. nu e nimic de ris in asta, e doar nostalgie:)