kerosene

pina pun radio (thx hippiekiller). big black e formatia (una din ele) a lui steve albini cel care a schimbat sunetul lumii. in afara de asta ovidiu zice ca e ciprian daca ar cinta intr-o trupa de postpunk. we love them both. steve albini e cel cu tricou alb cu singe pe el dar toti 3 sint ffff misto probabil cea mai misto chestie pe care am ascultat-o anul asta.

wwgirl with wws in her head playing with the ww

as vrea sa nu mai fiu frustrata cind stiu ca iesiti impreuna, nu stiu de ce sint, mi se pare f mean si chiar n-as vrea, n-as vrea sa imi mai cada fata cind sun si sinteti in oras etc. cred ca asta e, de fapt as vrea sa ma ia odata dracu de geloasa alintata si maniaco-depresiva.

cred ca sint accidente inainte sa imi sterg memoria cu totul. se manifesta acum fiindca se simte in pericol:). e smechera si se autoprotejeaza. sa spun povestea acum? n-am chef, dar o sa o spun pina plec in vacanta:). oricum imi aduc aminte de chestii, legate de mine si nu numai, daaaa. e trist. adica nu e nici trist, aproape nu se simte de fapt. se simte doar the ww. i love the ww:) unde se simte? pe fata si pe miini.

nu-mi mai prea pot misca ochiul sting. o sa fiu thom yorke. si katharina blum, care conduce masina ca sa nu bea singura. ww girl. gata nu mai am chef de junkuri, de fapt voiam sa spun in public prima parte ca sa ma simt aiurea si sa treaca.

muzica de dat pe leagan de lasere

cred ca mai mult din inertie, ca tot in ultimul timp, desi la un moment dat imi placea. nevermind.
m-am enervat pe adi pt ca am fost frustrata si naspa, am avut asa un moment idiot in care m-am gindit ca daca eu nu sint ok n-ar trebui sa fie nimeni. si ca e unfair ca toata lumea sa isi continue viata daca eu nu (desi e normal si e chiar mai bine asa). e urit, daca as fi fost disparuta cu totul nu cred ca as fi avut asa cacaturi in cap. nici nu imi place, daca ar fi cineva asa cu mine nu mi-ar placea de el/ea. o sa incerc sa nu mai fiu, de fapt pina acum nu mi s-a intimplat, in fine.
apoi a trecut. aseara am fost la chemical brothers. mi-a placut asta, mi-a placut sa imi taie gitul cu lasere, cred ca in afara de sonic youth de acum o sa merg doar asa. mi-au placut si chestiile serene si love is all si tot. mi-a placut si ca la un moment dat nimeni nu mai dansa, ne uitam toti asa dusi, ultimii oameni de dupa penultimii oameni, inghitind luminile, cind vin in ro sa mergeti si voi da? e frumos, nu e spasmodic nu e deraiat nu tehnic, cred ca li se rupe de asta. sau in fine poate eram eu in stare. toata seara am ramas in stare, azi a trecut. din ultimele saptamini/luni nu retin decit momentele astea, desi exista si altele. e foarte bine ca e asa. asa si acum vreau tricou cu we are the night. nu nu am descoperit clubbingul, nu fac descoperiri, cam asta e tot de fapt. de cind eram mai mica mi-a ramas asta cu experiente pe mine, dar nu e nici macar asta. adica as putea sa spun ca incerc sa experimentez cum e sa fii fericit, mai exact cum poate o persoana nefericita sa fie fericita (cred ca as putea relata mai exact, nu sint sigura:) dar nu ma intereseaza asta. cred ca se poate invata asta, e important sa fiu singura si safe, in rest nu stiu. ca sa mai scriu o data cuvintul:), nu mai am nimic din ce ma facea fericita inainte si totusi nu am fost niciodata inainte asa. poate data viitoare sau cindva o sa incerc sa spun ce anume leaga povestea, cum se explica lucrurile (dupa mine, si ne faceam ca se intelege ce spun da?), asta e inca inexplicabil, de ce vin momentele astea si ce se intimpla cu ele:). dar acum fumez si dorm, desi as putea face de fapt orice altceva si s-ar putea si sa nu mor niciodata:).