21
intrebari: daca ma intorc in uritenia de ro cum o sa decurga. cum o sa mai pot asculta muzica fara sa imi aduc aminte de. cum o sa pot iesi din casa. de ce o sa am chef dupa ce trec 2 zile. cum o sa suport o mie de mizerii. scenariu 1: dupa citeva sapt, luni, reintra in normal, ma obisnuiesc, cum ma reobisnuiam de fiecare data dupa ce eram plecata citeva zile, saptamini, i.e. cu mult efort, efort rau de tot. scenariul 2 mai prost e ca nu mai ies din casa si nu mai am nici un contact cu nimeni atita timp cit pot, maxim de timp. scenariul 3 cel mai prost inseamna sa intru in depresie si sa fiu 'salvata' si dupa asta supravegheata si innebunita de cap. oricum e clar ca numai lucruri rele ma asteapta.
si asa o zi speciala a fost si nu stiu de ce se termina asa. am fost la oostende la plaja si am pierdut timpul, am fost la ghent, am condus noaptea pe autostrada:):) si e o prejudecata ca nu pot sa conduc noaptea - pot sa conduc incet, si e chiar misto, si abia cind mai aveam 150 km pina in luxembourg m-au luat gindurile negre:) care nu trebuie sa te ia pe autostrada fiindca faci accident, desi primul impuls e exact sa faci accident. e urit sa ma lamentez. dar ro e cel mai respingator spatiu din cite am vazut, iti trebuie nu stiu citi aditivi ca sa poti ramine acolo asa static, nu sa mai fie si frumos:(. daca o sa stau acolo cind fac 30 de ani o sa fie rau de tot asta e clar.
si asa o zi speciala a fost si nu stiu de ce se termina asa. am fost la oostende la plaja si am pierdut timpul, am fost la ghent, am condus noaptea pe autostrada:):) si e o prejudecata ca nu pot sa conduc noaptea - pot sa conduc incet, si e chiar misto, si abia cind mai aveam 150 km pina in luxembourg m-au luat gindurile negre:) care nu trebuie sa te ia pe autostrada fiindca faci accident, desi primul impuls e exact sa faci accident. e urit sa ma lamentez. dar ro e cel mai respingator spatiu din cite am vazut, iti trebuie nu stiu citi aditivi ca sa poti ramine acolo asa static, nu sa mai fie si frumos:(. daca o sa stau acolo cind fac 30 de ani o sa fie rau de tot asta e clar.
aici e un clip cu avioane de cind stateam in luxembourg si mergeam la mare in belgia la care sa ma uit cind ma intorc asa. NEVER.
posted by exit @ 12:25 AM
8 Comments:
pa balerino... sa nu te atinga ever URATENIA lumiifn
presupunem ca totul e aranjat si nu trebuie sa te intorci. now what? scenariul cel mai nasol nu e ala. e sa te scufunzi in mica burghezie, in corporatism, familism, etc
e intr-un fel mai rau, pentru ca nici nu mai simti durerea
adica inteleg teama de uratenie, doar ca uratenia nu mai e ce era pe vremuri, a-nvatat si ea kestii, in unele locuri aproape n-o mai recunosti. ce vreau sa zic, posibil ca foarte curand sa fie peste tot la fel, minus limba.
ok, acum poate sint naiva:). m-am gindit cum iti este si cum mi-ar fi si mie daca as fi acolo, si sper sa fiu, daca iau examenul din iunie. ma gindeam ca esti foarte singura (stiu ca am zis ca stiu cum e, dar nu stiu, doar banuiesc) dar nu cum esti "singura acasa", sau ma rog, in sensul ala timpit. ci mai degraba ca intr-un tren oprit intr-o gara cu tine trezindu-te dupa somn, fara sa-ti dai seama unde esti din prima. sau ca in aeroport, cind faci tranzitul, si nu stii ce-i aia Terminal C. sau intr-o casa care nu e a ta, cum te simti pentru prima oara cind te muti in ea. in fine, te anuleaza, nu prea iti dai seama, de parca ai fi imaginea 3D care se pixeleaza de fiecare data cind vine in contact cu un obiect si care se agrega la loc foarte greu, la vederea peisajelor-oamenilor care ii sint familiari.
stefan, tu-mi calaresti nick-ul?
bogdan, tu-mi calaresti nick-ul?
intre timp cred ca nu ma intorc:). nu stiu ce sa spun despre restul plus daca nu e adi atunci nu stiu cine e asa ca imi pare rau daca spun lucruri din care nu stiu ce se intelege. mica burghezie vazuta aici e pentru mine ca o alta rasa, foarte, foarte ciudata si induiosatoare intr-un fel. in we asta am fost in olanda, si nu in amsterdam sau asa, am fost exact la tara si am vazut case izolate pe hectare intregi cu familii si cu animale de piatra in fata si nu pot in continuare in nici un fel sa inteleg ce anume e in mintea lor. cum poti sa te simti atit de in siguranta in lume incit sa. in fine, asta deja e intrebare de mine, nu de ei. in privinta lor chiar nu stiu, mi se rupe filmul, nu stiu cum vad ei lumea si mi-as dori foarte mult sa stiu, dincolo de chestiile cu cit de naspa e. (sper ca tu nu esti un artist/o artista plina de prejudecati:). despre corporatii chiar nu stiu. familia e cam la fel ca mica burghezie. poti sa o iei ca pe ceva f naspa sau nu. cred ca pot sa ii inteleg si pe primii si (vag) si pe ceilalti. la mine nu se pune problema, nu am familie si nici nu cred ca o sa am, e de fapt mult mai previzibil ca nu o sa am niciodata. nu stiu, asta nu e tocmai un blog de atitudine si din cauza asta nu sint obisnuita sa explic lucruri, e ca si cum m-as gindi ca se stiu din start, probabil de fapt nu se intelege nimic. daca ar fi asa (un blog de atitudine), as inclina mai mult sa spun ca e naspa.
uritenia da, sintem perfect de acord, se transforma si la un moment dat pe oameni o sa ii separe doar limba si modalitatea pe care o aleg sa se reproduca:) si etc. dar eu am deja 27 si nu cred ca o sa prind asta si daca o prind la 50 e the same. plus ca in privinta intoarcerii in ro am tot timpul asa un impuls sa vad lucrurile ca in 90, sau plec sau ramin. stiu rational ca nu e asa si ca o sa fie tot mai putin asa si stiu si ca (cristina says) ro ar trebui sa fie acum pt mine doar un punct de pe harta, dar chestiile compulsive sint altfel.. daca as sti absolut sigur ca o sa stau aici 10 ani probabil m-as criza la fel.
gabi, asa era intr-adevar la inceput, dupa asta s-a mai sters, cel putin confuzia basic s-a dus cam dupa o luna, cind am inceput sa vb limba:), acum nu stiu cum e.
la multi ani!
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home