xy
asa si mi-e dor de parintii mei cind erau tineri, cind incepeam sa stam impreuna, mi se pare atit de groaznic sa cresti un copil si atit de trist, totul e foarte trist si oribil si viata asa cum e nu ar trebui sa continue. m-am trezit asa ca sa spun asta.. nu e vb de viata mea, nu am ginduri din alea, in fine. dar ar trebui sa se opreasca pur si simplu.
posted by exit @ 1:00 AM
5 Comments:
e vorba de un sindrom ca atunci cand verfic de 10 ori/ora mailul si daca nu vine nimic cu adevrat bun incep sa dau telefoane___
mda, ar trebui sa imbatranim frumosi si tineri si cu un copil care nu mai creste sau creste cu un milimetru pe an, ca stalactitele.... am vazut aseara un documntar cu niste alpinisti care escaladau o stanca verticala, ca un zid, inalta de 400 m s aflata in canada arctica (de pe stanca aia se vedea groenlanda, daca am inteles bine), in fine,, o stanca pe cane no one before... erau patru care urcau si urcau si urcau si din off comentariile lor ulterioare, ca linistea pe care o descoperi cand urci si te concentrezi sa fii cat mai focus pe faza, in fine, chestii induiosatoare, dar irelevante. la 320 m s-au oprit sa doarma in niste corturi pe care le-au agatat de peretele vertical de stanca si discutau unul cu altul cu mainile sub barbie, corturile fiind puse fata in fata. intr-alta zi a inceput furtuna si au stat in corturile alea suspendate o saptamana, in fine, nu-mi mai iese din cap ideea de casa cu podea subtire, de material textil, suspendand la 300 metri deasupra pamantului.
we love you too :):):)
no you don't. you shouldn't anyway.
salut cosmina:)
Post a Comment
Subscribe to Post Comments [Atom]
<< Home