discipline and devotion

creatures of confort/atac la persoana

pauza de miscari psihice:) ca sa arat cu ce m-am distrat ins eara asta. de fapt mi-a spus ovidiu cind am fost in ro eu doar am cautat pe net. & ENJOYEEED. va iubesc foarte tare artisti din bukreshh am vazut si filmul mainstream in care daryl hannah era tot asa o artista proasta si isi facea asta pe propriul ei apartament. mi-a placut si ca v-ati jenat dupa si ati inceput cu glume ca pisicile cind se murdaresc inseamna oare ca nu e totul pierdut?

we raise our heads for the colour red

nu stiu cum as putea sa o spun altfel dar tocmai am avut cele mai fericite zile din viata mea. nu stiu ce sa mai astept de acum incolo si nu prea mai vreau sa astept nimic decit sa se repete 4ever. si am gasit si unde vreau sa stau toata viata adica da toata viata exact toata viata adica pina mor. nu are sens sa povestesc si nu stiu nici daca pot dar am stiut de la inceput ca asa o sa fie. adica genul ala de extenuare cind te simti tot timpul ca intr-un club pe energizante si terminat si nu mai vezi distantele mai exact ti se pare ca nu exista (am zgiriat masina cuiva in benzinarie si mi-a parut rau dar ce misto a fost dupa) ca acum esti intr-un punct si intr-o secunda 5 km mai departe etc. asta e un semn:)). apoi intre antwerpen si olanda sint niste fabrici si stiam ca sint acolo si am fost atenta la ele si fix in momentul cind le-am vazut s-a declansat tot:) adica era seara si ieseau gaze si pe cer se vedeau rosu si violet ca si cum ai colora o perfuzie si perfuzia s-a colorat si substanta a ajuns unde trebuia si i got mad.

apoi nu mai conteaza ce am facut, am facut ce am vrut dimineata pe plaja goala. si seara si iar dimineata. si acum nu pot sa ma gindesc la altceva. mai cred si ca asta o sa fie cea mai frumoasa vara ever. am stiut de fapt si asta de citva timp. nici nu am nevoie de mult ca sa fie asa. erau trei vapoare foarte departe care au trecut de stilpi inainte sa se termine pass this on:). nu imi vine sa spun mare lucru despre asta. as vrea sa se repete din cind in cind chiar daca (deocamdata) nu se poate de tot. cred ca trebuia sa experimentez si asta vreodata - the perfect happiness. nu are nici o legatura cu nimic din ce stiam pina acum. nici nu sint trista ca s-a terminat fiindca nu s-a terminat nimic:) nici nu o sa se termine decit cind mor si poate nici macar nu o sa mor vreodata:). in rest pina data viitoare as vrea sa nu se intimple lucruri prea neplacute incit sa uit (desi stiu ca nu uit etc:).

cu clona - featuring as

/sa imi ia somnifere light dar el sa nu ia. sa opreasca aparatele la citeva minute dupa ce adorm, in nici un caz inainte, ar fi oribil. sa accepte muzica de fete sa schimbe cdurile in masina dar si cu muzica de fete chiar daca vrea sa fie grunger. sa imi caute rochia rosie ca eu nu ma duc in cava la ora asta. sa ma duca cu caruciorul de infirmi in capul meu. sa imi spuna cind gindesc gresit. sa nu aiba probleme de adolescenta sau nu f grave. sa aiba el controlul, desi eu sint adultul. adica oficial sa am eu controlul cind trecem dintr-o tara in alta sau cind mergem pe undeva dar in realitate stim noi mai bine. sa il distreze fazele submisive sa nu mi le reproseze si sa schimbam citeodata rolurile dar fara sa ne chinuim prea tare. sa nu ne certam./

i monster

'anii nostri aproape frumosi anii nostri aproape stralucitori'

cind am inceput blogul as fi vrut sa nu se stie al cui e, sa fie asa un fel de persoana indefinita care povesteste niste lucruri si dispare. in nici un caz cu poze, nume si etc. de atunci totul s-a schimbat si regulile au picat una cite una. asadar foto din stinga e a mea la 21-22 de ani, iar cea din dreapta e de acum. prima e facuta in mansarda pe stirbei, la un fel de chef cred, de o fata, una din prietenele mele de atunci, dar nu mai stiu de cine anume, nici exact cind. a doua e facuta intr-un hotel f aiurea, acum 2 saptamini. de seara aia imi aduc aminte exact, am ajuns la paris si am mers putin in marais, apoi mi-am cumparat 2 beri ca sa pot dormi si am mers la periferie la hotelul ala. cind am ajuns era deja f tirziu, am baut berile alea, am ascultat muzica, m-am uitat pe geam, mi-am facut poza aia habar n-am de ce. apoi am dormit cu televizorul aprins, dimineata am plecat spre bucuresti.

intre ele doua, n-as putea sa spun mai precis decit ca e o varza totala. nu stiu ce anume s-a intimplat, nici ce ar fi trebuit sa se intimple ca sa nu mi se mai para acum, dupa 2 sapt de la a doua, totul aproape stralucitor, aproape sfisietor de trist. am rupt mai multe legaturi (in general cu ceea ce as fi vrut oricum sa rup), am creat altele, care sint ok pina la un punct, dar dincolo de asta nu am inteles decit ca trebuie sa ma feresc sa ma gindesc la anumite lucruri ca sa nu fie rau. nu stiu daca o sa pot vreodata sa ma gindesc la ele fara sa fie rau, cred, sint aproape sigura ca nu. despre change your life (bl redh) sau les secrets pour changer la vie (arth rimb).. ea a avut un accident de calarie, a fost aproape moarta, iar el alte accidente. eu nu am accidente, eu am un fel de jucarie lipita cu leucoplast la nesfirsit, over and over, pina cind n-o sa mai am ce lipi. si saptamini peste saptamini si we in care ma inchid in hoteluri si ma uit pe geam. daca as vrea sa fie Ea ferita de ceva, ar fi de starea asta, care nici macar nu e nefericire, nu stiu exact ce e.