m-am trezit si nu mai pot sa adorm. ce am facut de atunci nu conteaza insa in ultima parte am facut asta/
am cautat pe net o poezie din manualul de clasa a 12a:) una dintre f putinele pe care am fost pusa si chiar am putut vreodata sa le invat pe de rost. ea este aici dar nu cred ca e o surpriza pentru nimeni.

m-am gindit, am vazut cum un ac de seringa intra foarte lent in pielea cuiva, cu un sunet f asemanator cu cel din clipul cu electronic tattoo. senzatia e ca e ceva foarte bun in seringa aia, o substanta auriu inchis, de culoarea mierii de fapt. ea ar putea fi sedativul din viitor, care nu te face sa dormi, ci sa devii stralucitor, si exact asta se intimpla, pielea devenea si ea stralucitoare, auriu inchis. chestia ciudata un pic e ca si acul de seringa si pielea aia pareau solide, nu e ca si cum ar fi intrat in ceva elastic, ci intr-un alt obiect solid, care intimplator e o parte dintr-un corp uman. ciudat e pentru ca in general chestiile 'bune' si lumina sint, le vad lichide.

la fel am vazut imaginea mea in oglinda din baie din demisol acum 3-4 ani dindu-mi cu un fard de pleoape violet, atent dar repede fiindca trebuie sa plec undeva. foarte de aproape, asa incit se vad porii si cutele, apoi din nou toate detaliile, fiecare culoare a fiecarui obiect perfect reala si apoi aceeasi senzatie ca de fiecare data cind se intimpla asta ca tocmai am luat un pumn in stomac. apoi am aprins lumina, am cautat poezia, dar nu am mai vrut sa o citesc si acum scriu aici si singura chestie buna in toata povestea asta e ca nu pot sa descriu de fapt niciodata nimic dar tot incerc pina cind spatiul asta o sa devina total inchis si o sa mi se para ca gindesc si inteleg lucrurile cind de fapt nu gindesc si nu inteleg nimic. si acum stiu ce urmeaza si vad ca nu am asteptat degeaba.