schultz therapy

eu numar zilele:), dar cerul e halucinant si soselele nesfirsite. si cred ca dupa cele 15:), prima data cred asta, dupa toata perioada asta sinistra o sa se reia un fel de film facut under deep pink water, ca o sa termin cu incredibilele cocktailuri, ca nu o sa mai pot avea incredere niciodata in chimia din creierul meu, asta e clar, dar o sa am incredere in orice altceva, ca inainte, ca frances bean. cam atit, mi-e frica sa nu se intoarca, deocamdata as vrea sa dorm si sa nu ma mai doara nimic (si sa nu o mai chinui pe maica-mea), iar restul ar putea fi sub control la un moment dat, chiar daca nu depinde asta de mine. oamenii sint fragili si trebuie protejati, ei se pot distruge la cea mai mica miscare, e foarte trist:).
dar asa se misca tot de incet si eu as vrea sa se miste asa de repede. cred ca atunci cind vor fi din ce in ce mai putine o sa imi aduc aminte de ele in fragmente difuze, surdinizate, nu de maturizare si prostii, pur si simplu de perioada in care m-am dereglat cu medicamente si de fapt de perioada-in-care-m-am-facut-bine si poate nu o sa fie nimic foarte jenant sau insuportabil (nu vreau sa spun ca nostalgie, ar fi prea scirbos, cred ca mai bine nu imi aduc aminte niciodata. adica de restul nu, dar de seara asta poate).