28

am o mica bomba in mine, i-am vazut modelul pe net, dar cind o sa o scot o sa fie pentru mine new year's eve, atunci chiar se va termina tot si voi fi foarte linistita asa cum am mai fost chiar daca acum nu imi aduc aminte. (as vrea sa fie altfel stiu ca nu se poate nu stiu exact de ce asta e). toate stridentele de care acum mi-e asa jena tot ce a fost deraiat o sa fie calm.
acum sint in ro, a fost asa stupid si umilitor, ca intotdeauna. am facut si primul gest cu adevarat de emigranta disperata, am pierdut avionul si am crezut ca nu o sa pot sta acolo 2sapt si am plecat cu masina, dar nu ar fi trebuit. nu stiu ce s-a intimplat cu mine in ultimul timp, nu stiu de unde vin toate gesturile astea, vreau sa inceteze odata, am ajuns cea mai isterica pers pe care o cunosc si mi-e jena. de asta m-am indepartat de toata lumea si nici nu stiu daca o mai vreau inapoi, nu numai ca nu e de partea mea, dar nici faptul ca exista nu ma ajuta. nu exista nici un nou mod de relationare, exista viata sex obisnuinte, in care nu mai am loc, exista discutii si celelalte chestii, in care mai am putin loc, dar nimic nu ma poate scoate din boala. pina acum boala asta tacuta si sinistra e cel mai puternic lucru pe care il stiu, de asta am un fel de respect pentru ea, desi otraveste in continuu si se hraneste din mine. mi-e clar ca oricit as vrea nu sint suficient de antrenata ca sa o opresc si cu cit incerc mai mult cu atit lasa totul mai zdrente si mai rece. ea nu poate fi povestita, nu poate fi facut nimic impotriva ei si inca o data mi-a aratat ca e mai bine sa nu incerc.
acum citiva ani intrasem pe niste siteuri si ma gindeam ca pentru persoanele care nu au in jurul lor pe nimeni sa le ajute ar trebui facuta o schema, un program, azi mergem la film, nu conteaza la ce film, tu in ro eu in ny, trebuie sa gasim unul, nu trebuie sa vb inainte sau dupa, nu asta e important. doar sa respectam programul, poate sa ne gindim una la alta (dar nici asta neaparat), miine altundeva in oras etc. nu am facut-o si acum e too late, la ce film sa mergi cind nu poti iesi din camera, iar oamenii nu se gindesc unii la altii, nu sint facuti asa. cred ca boala se maturizeaza odata cu mine, infloreste, ia noi forme, she's the real master, ocupa incet tot spatiul si eu nu pot sa fac nimic decit sa astept sa ma string sa astept sa plece sa nu indraznesc sa ma misc sa nu spun nimic poate totusi pleaca inca o data si tot asa.