scooters vacation fall

am fost sa inot si la sauna si acum m-am intors. la sauna erau multe tipe batrine, citeva tinere. la un mom dat chiar nu m-am mai gindit la nimic, dar apoi am iesit pe terasa si as fi vrut foarte tare sa ma ia in brate oricare dintre ele. apoi mi-am adus aminte cum ionut mi-a facut program acum doi ani cum merg eu la piscina si apoi beau ceva la o terasa si apoi merg acasa intr-un oras ca o macheta de arhitectura. am mers si la terasa si am baut suc de portocale, cum fac si acum (de ce cind oamenii se simt rau intotdeauna beau multe lichide) si a fost placut, ca o viata care chiar ar fi putut fi a mea, doar la o mica distanta. dar apoi m-am pierdut in parcare, am crezut ca nu o sa mai ies pentru ca mergeam in continuu in jos si m-am speriat putin si gata s-a dus. sincer cred ca daca dupa zilele astea cite mai sint nu o sa imi revin o sa mor pentru ca asta nu e viata. m-am saturat sa se sperie lumea de mine, sa incomodez lumea, sa chinui lumea si m-am saturat sa ma chinui pe mine. m-am saturat sa fac ca fata din mulholland drive, m-am saturat de gostingen, de paduri, nu o sa mai vreau sa mai merg acolo niciodata si m-am saturat sa fiu the real emotional trash, m-am saturat sa am 10 min de luciditate pe zi in care sa ma umplu de scirba si dupa care ramin leguma. si chiar m-am saturat sa mi se intimple numai lucruri de cacat, sa ies din unul si sa intru in altul ca si cum nu ar exista niciodata altceva si nu mai tin minte nici macar cum e posibil sa existe si altceva si punct. nu ar fi trebuit sa fac cele mai multe lucruri din ultimii ani. nu ar fi trebuit sa plec singura in alta tara, nu ar fi trebuit sa ma gindesc tot timpul la asta, la 26 de ani chiar nu esti adult si nici la 18 nu esti adult si nimeni nu merita asa ceva. si nimeni nu merita sa ii fie asa sila de el incit sa caute orice altceva si sa ajunga dintr-o porcarie in alta. nu ar fi trebuit sa lucrez mult si haotic, nu ar fi trebuit sa ma supun la chestii perverse cum ar fi sa lucrez pina abia mai ajung in parcare si mai ales nu ar fi trebuit sa imi placa asta. nu ar fi trebuit sa accept niciodata sa iau porcariile astea. nu ar fi trebuit sa beau niciodata seara. nu ar fi trebuit sa ma intoxic cu chestii si sa vreau tot mai mult. nu ar fi trebuit sa ajung dependenta de nimeni. nu ar fi trebuit nici sa scriu chestiile astea aici. ar fi trebuit sa fac jocuri, sa ma deplasez si sa fac voci prietenoase care gliseaza. in viata reala nu ar fi trebuit sa imi fie frica sa ies din casa. sa nu am resentimente. si nu ar fi trebuit niciodata sa ma gindesc ca daca fac lucrurile de care imi e frica nu o sa imi mai fie. azi am vrut sa merg intr-un we in bucuresti si acum numai cind ma gindesc mor de groaza. si cel mai groaza imi e ca e adevarat ca oamenii au comportamente foarte putin variabile si intotdeauna cad in aceleasi scheme, iar eu daca le mai repet s-a terminat, e clar. si daca acum citeva zile mi-am imaginat ca o sa fie tot mai usor cu cit trec mai multe zile, acum pot sa spun ca imi e tot mai teama mai ales ca dupa ce se termina cu medicamentele nu o sa mai pot sa cred ca e din cauza lor. si daca nu se intimpla ceva care sa scurtcircuiteze nu o sa ies niciodata din ele decit exact cind mor, asa ca daca am un special angel chiar ar trebui sa vina si sa ma rupa in doua si sa ma repare odata. si pina si chestia asta e tot o schema, nu pot sa ma gindesc ca lucrurile astea iau timp si etc, ele trebuie sa se intimple acum si oricum nu se intimpla niciodata si tot asa. si eu fac orice si imi imaginez orice si cred orice numai ca sa ramin normala si chiar asta vreau cel mai mult, nici macar sa fiu fericita fiindca nu se poate, dar asa de tare imi doresc sa ramin normala cum nu mi-am dorit niciodata nimic. acum o sa ma spal pe cap si o sa ma uit la paranoid park si o sa incerc sa dorm si cu cit o sa incerc mai tare cu atit nu pot si tot asa, dar eu am zis ca vreau sa ramin normala probabil.