exitentrance

Monday, July 21, 2008

playlistul si stuff

deci nu cu un post in care vreau sa arat ca ma simt bine cind de fapt nu ma simt bine si cu foto in care arat ca un occidental etc:), cu un post in care ma simt bine for good si cu foto straight. foto acum nu, playlistul mi-a aparut la un mom dat din spuma marii in masina si va rog sa il ascultati pentru ca m-am chinuit sa il reproduc exact pe siteul cu nume penibil, dau link sorry, chiar mi-e jena altfel.
buck 65 are piesa si pe youtube dar arata groaznic acolo ca un wannabeartist cum erau in b acum citiva ani, woven hand este special angel, iar sonic youth o sa fie pe 5 aug si chiar daca a 2a oara nu ma mai termin de emotie (ba da) tot o sa am si poate a trebuit sa stau aici luni de zile si sa ma nevrozez ca karen daca se termina ca merg din nou la ei la concert si etc. dupa el a urmat punk floyd, ei nu de pe shuttle, asta e, ce sa fac. si decit foto cu mine mai bine cu eiam facut fixatie pe albumul lor, l-am ascultat in lunile astea f mult, ciudat ca nu de la inceput. cu celelalte nu s-a intimplat asa, in afara de ok c. in noaptea cu concertul l-am ascultat in continuu, fata aia la care nu am voie sa ii pronunt numele aici stie, iar de atunci la fel. stiu ca e foarte ridicol sa fac lobby la in rainbows, totusi pls think of me cind ascultati acele 4 piese care urmeaza aproape una dupa alta:p, mai exact acum 2 seri m-am intors in gostingen pe linga partea aia din aeroport cu cargouri si un avion a coborit asa de jos incit am crezut ca o sa intre in masina si ma lipesc de el cu tot corpul din nou am simtit asta iar dupa vreo 10 min tot cu piesa aia cind am ajuns in beyren (asta tot pt fata la care etc) am vazut cele doua vaci albe care tot timpul sint acolo si pe ploaie acum una o lingea pe git pe cealalta, ca ciinii. asa seara si numai ele si iar seara foarte chimica da mai sint niste chestii care or sa ma rupa sigur de dor, n-o sa le pot povesti nimanui niciodata. sau peste 2-3 ani, asta e la mine limita la care lucrurile indif cum au fost inainte devin calde, stralucitoare si very painful. sa zicem asa ca sa am schema cind o sa vreau sa imi aduc aminte: kirchberg, apoi aeroportul, apoi munsbach, apoi ubersyren, apoi padurea, apoi beyren si apoi gostingen acasa. dar in seara asta a fost altceva. ca un robotel am mers in parcare, am lasat masina, apoi dupa ce am terminat m-am intors in parcare, am luat masina si din nou m-am pierdut in parcare si playlistul a fost asa si a inghetat tot, ca atunci cind esti f linistit si vb cu cineva si dintr-o data incepi sa iti curga lacrimile rau de tot si continui sa vb sorry descrierea e f proasta asta e. adica a inceput de la asta: nu imi place sa pierd in locuri ca parcarile subterane, desi imi place in ele, la fel cum nu imi plac paianjenii dar le datorez multe:) si nu ma pot opri sa nu ma uit la ei etc. de asta cred ca din lunile trecute o sa imi amintesc cel mai tare nu resentimentele, nici durerea fizica (care, au contraire, se poate aminti, cu putin exercitiu cred ca se poate separa de alte chestii si mentine inca putin timp in creier), nici cind am mers in padure ca sa fac chestia scirboasa, ci exact intr-o seara cind fusesem sa inot si era dupa citeva zile in care dormisem f rau si singura chestie pe care o aveam in cap era sa stiu ceva anume care acum nu ma mai intereseaza si eram epuizata rau de tot, cred ca era un an de cind eram epuizata de fapt si m-am pierdut in parcare si mi s-a parut ca nu o sa mai ies niciodata, ca am ajuns chiar asa ca in previziunile si i was so very wrong.
in seara asta la fel si si piesa asta e la fel (patetica si face frica), doar ca acum s-a separat si nu mai difuzeaza peste tot, si cred ca despre asta e vb, chestia asta nu dispare si nu se-poate-trata, si nici o solutie de urgenta nu exista, dar poate fi si ea separata in creier, izolata ca sa nu se mai scurga peste tot si sa te faca praf, cind o sa imi dau seama de mai mult o sa fac un helpline:) in fine cred ca asta e ideea.
azi am aflat ceva minunat ca e posibil sa iau somaj mult timp cind ma intorc, iar daca e adevarat e f bine, inseamna ca asa voi lua o pauza de lunga. altfel dupa mai mult timp chestiile se vor schimba mult si acum incepe fictiunea fiindca m-am gindit sa am un copil si asta inseamna chiar totul schimbat, adica va trebui sa fac chestii pentru el, ca sa poata doar sa joace baschet in subsol si altele. in ro nu ma gindeam ca e posibil, nu de bani neaparat, dar sint prea multe bruiaje acolo, nu am chef sa stie mai multe chestii, vreau numai sa joace baschet in subsol si sa traim pur si simplu impreuna atita cit va fi posibil si sa ramina cu amintiri frumoase:). deci altundeva ar fi fost mai simplu pentru ca nu ar fi existat nimeni in afara de noi si am fi fost protejati, dar in fine nu mai conteaza. vom fi protejati oricum, eu fiindca e inevitabil, am avut grija de mine zece ani si atunci nu voi mai avea singura grija de mine, asa ca din start e mai bine, iar el pentru ca o sa fac tot posibilul. iar motivatiile scirboase pentru care se intimpla asta el fiindca o sa fie sanatos si clar nu o sa le observe, iar daca o sa le observe la un mom dat o sa vbim deschis si despre asta:p alti oameni care cresc copii au probleme mult mai mari si sint mai scirbosi decit mine. in afara de el (acum psihologul meu de trei luni ar saliva pentru limbajul metaforic care vine direct din creier) mai exista celalalt copil care sta inchis in cutie si are singele superinfectat. acum e izolat si o sa ramina asa, nici nu trebuie sa existe cineva asa ca el. el sta acolo si ne mai intilnim uneori prin locuri intunecoase, e asa ca piano magic:) chiar imi place piesa desi e asa cum e.
cam asta, le-am pus si pe celelalte si gata. asta a fost o paranteza fiindca am vazut viitorul:) si acum iar o pauza lunga si nu mai vreau sa transform blogul in nimic, nimic frumos si rafinat si nici o arta pe el never ever, e interzis, o multime de lucruri frumoase si rafinate just turn to shit, cum s-a intmplat la mine cu lydia lunch:p si 7340 altii. sau poate asa o data la 2-3 luni sau who knows. cam asta, postul asta cred ca e complicat de citit, desi a fost foarte simplu de scris:), bye, i owe many of you a big embrace and kisses (i really do), see you soon etc.

buck 65

woven hand

theresa

2 Comments:

Anonymous Anonymous said...

ciudat ca spui ca psihologul ar saliva la limbajul metaforic venit direct din creier, credeam ca ei tocmai asta incearca sa curete, sa te aduca in lumea reala :) etc. si ca limbajul metaforic ii dezorienteaza. anyways, meseria de psihoterapeut mi se pare fascinanta, atatea povesti si adevarate :) toate.

August 14, 2008 6:15 PM  
Blogger exit said...

el spune asa, nu eu. el e psihanalist:) ult data i-am spus ca nu am incredere in asta, ca mi se pare o fictiune, daca o crezi iese, daca nu nu, si dupa asta mi-a explicat de ce crede asa. am decis amindoi ca avem o problema:) si ca o sa vad daca mai merg din septembrie. daca vrei iti spun ce mi-a zis cu limbajul (problema el zicea ca e si asta, ca faceam nu in limba mea, plus eu as fi vrut in engleza, in fr e ca dracu sa spui chestii) daca vrei iti povestesc dar nu aici. oricum era inteligent si nu imi pare rau ca am mers desi nu sint ca noua:)

August 15, 2008 10:49 AM  

Post a Comment

Subscribe to Post Comments [Atom]

<< Home