yoshimi loves you in planes

asta e asa un post pe care l-as scrie inainte sa ma trimita esa pe marte. sint f bine dispusa in seara asta, totul e frumos si nimic nu doare. cu blackouturile e asa: incepe asa depresiv difuz si stiu ca urmeaza in momentul in care incep sa amestec momentele intre ele. adica am senzatii de acum 10 ani amestecate cu senzatii de acum 2 ani amestecate cu senzatii de acum 20 de ani (de asta ziceam ca e ca pe iarba). nu sint amintiri cu story, nu exista persoane in ele, sint doar senzatii, f intense. si perceptii, vad lucrurile exact asa cum erau, stiu cum le-as simti daca le-as atinge etc. asta nu stiu cit tine, nu foarte mult. apoi se rupe tot, dar nu violent (prima data a fost violent, nu mi-a placut), e ca si cum s-ar suspenda/dilata/calma tot. ceea ce percep e mai mult sau mai putin clar, poate fi o imagine inghetata, statica, un fel de automatism al mintii (tot prima data) sau invers, 3d, palpabila, calda, hiperprotectoare etc. ultima: eram ca intr-un fel de plasma, ceilalti o puteau atinge dar nimeni. totul era frumos si nimic nu durea. ca si cum as calatori dar numai cu creierul si as vedea lanturi difuze de lumini prin anumite locuri, cum se vad noaptea din avion (btw take piesa cu yoshimi here is to you:). e foarte frumos si inteleg tot, cum se spune ca e in moarte clinica:). sigur ca nu mai exista timp:) eu sint in continuare eu dar asta nu mai conteaza, cum zice adi, eu sint ruxandra dar ce inseamna ruxandra, sint in belgia ce inseamna belgia etc. doar ca nu e nimic violent, ci invers. dupa aia imi revin, si cel mai bine e cind revin lent, cind nu imi spune nimeni nimic, cind sint izolata, de fapt nu cind sint izolata, dar cind revin lent. prima data eram singura si a fost oribil si confuz, ultima eram intre mii de persoane si a fost bine. toata chestia asta nu are de fapt nici o importanta. ceea ce as vrea de fapt e ca micul meu creier stralucitor in care sta toata povestea sa secrete atunci cind imi doresc f mult blackouturi pentru toate persoanele la care tin. si ele sa fie reale (cum si sint de fapt). sa fiu chiar yoshimi si sa construiesc din creierul meu bule de plasma pentru fiecare dintre ele, care sa nu se intilneasca doar sa se vada si sa existe 4ever and ever, vreo 10-12 baloane plutitoare in aerul foarte dens si foarte clar care e si nu e in creierul meu. acum o sa iau o pauza vreo luna asa, in care o sa merg in ro si la mare. chiar nu as vrea sa fie foarte aiurea chestia de dinainte si sa nu vb despre ea miine sau cind vin in ro:). numai sa se intimple si daca depinde intr-adevar de mine si de creierul meu stralucitor o sa incerc sa o fabric si pe ea. de-asta ziceam ca o sa fie un post ca atunci cind as pleca pt f mult timp, n-am putut sa evit asta:)) .. voiam sa pun si o piesa cu care sa am fetisuri, din alea din playlistul de cind mori, dar nu am chef, pun fix la ce ma uit acum, sorry ca si asta e cam patetica in fine.. cred ca m-am indragostit un pic de w butler, nu-mi vine sa cred ca e de virsta mea, pare cu 10 ani mai mare, genul care n-ar jigni ever pe nimeni si intotdeauna ar calma lucrurile si s-ar baga intre oamenii care se bat. ma duc sa fac in sfirsit bagaje, ma chinui de 4 ore sa le tot fac, parca ar fi nu stiu ce chestie.