we raise our heads for the colour red

nu stiu cum as putea sa o spun altfel dar tocmai am avut cele mai fericite zile din viata mea. nu stiu ce sa mai astept de acum incolo si nu prea mai vreau sa astept nimic decit sa se repete 4ever. si am gasit si unde vreau sa stau toata viata adica da toata viata exact toata viata adica pina mor. nu are sens sa povestesc si nu stiu nici daca pot dar am stiut de la inceput ca asa o sa fie. adica genul ala de extenuare cind te simti tot timpul ca intr-un club pe energizante si terminat si nu mai vezi distantele mai exact ti se pare ca nu exista (am zgiriat masina cuiva in benzinarie si mi-a parut rau dar ce misto a fost dupa) ca acum esti intr-un punct si intr-o secunda 5 km mai departe etc. asta e un semn:)). apoi intre antwerpen si olanda sint niste fabrici si stiam ca sint acolo si am fost atenta la ele si fix in momentul cind le-am vazut s-a declansat tot:) adica era seara si ieseau gaze si pe cer se vedeau rosu si violet ca si cum ai colora o perfuzie si perfuzia s-a colorat si substanta a ajuns unde trebuia si i got mad.

apoi nu mai conteaza ce am facut, am facut ce am vrut dimineata pe plaja goala. si seara si iar dimineata. si acum nu pot sa ma gindesc la altceva. mai cred si ca asta o sa fie cea mai frumoasa vara ever. am stiut de fapt si asta de citva timp. nici nu am nevoie de mult ca sa fie asa. erau trei vapoare foarte departe care au trecut de stilpi inainte sa se termine pass this on:). nu imi vine sa spun mare lucru despre asta. as vrea sa se repete din cind in cind chiar daca (deocamdata) nu se poate de tot. cred ca trebuia sa experimentez si asta vreodata - the perfect happiness. nu are nici o legatura cu nimic din ce stiam pina acum. nici nu sint trista ca s-a terminat fiindca nu s-a terminat nimic:) nici nu o sa se termine decit cind mor si poate nici macar nu o sa mor vreodata:). in rest pina data viitoare as vrea sa nu se intimple lucruri prea neplacute incit sa uit (desi stiu ca nu uit etc:).